Nici nu a trecut bine Valentine’s
Day si ne apropiem de sarbatoarea Dragobetelor. Pentru foarte multi dintre
romani, nu este clar cum ar trebui sa ne exprimam iubirea de Dragobete si nici
modul in care ar trebui sa o sarbatorim in stilul nostru traditional romanesc. Nici
micii si berea si nici sarmalele cu mamaliga nu par o idee stralucita prin care
sa-ti manifesti dragostea, iar iesitul la mall nu este chiar specific romanesc.
De Valentine’s Day este limpede pentru toata lumea ce se intampla. Fiind o
sarbatorea importata de la americani, trebuie sa cheltuim bani: cu cat mai
multi, cu atat mai bine.
Consumerismul scoate economia pe plus, restaurantele si cafenelele sunt pline, supermarketurile vand tone de cutii de ciocolata si toata lumea este fericita la final. Se termina cu happy end ca intr-un film minunat de la Hollywood.
Bineinteles ca exista si romani care nu ar dori sa dea o groaza de telefoane doar ca sa rezerve o masa la restaurant, caci toata lumea sarbatoreste dragostea in aceeasi zi, si chiar romani care nu s-ar agita deloc, dar deloc de Valentine’s Day. In plus, ar mai fi si categoria celor care isi zic „ok, este sarbatoare, trebuie sa facem si noi ceva, dar putem petrece o seara romantica doar in doi, putem gati sau face orice altceva care ne place amandurora”, ara rezervari peste rezervari si o suta de prieteni care vin cu partenerii lor cu noi ca doar este „fiesta”!!!
Sa revenim putin la Dragobete.
Cum se sarbatoresc ele: te duci intr-un sat vecin sa vorbesti cu un barbat strain ca sa-ti mearga bine in dragoste tot anul, de duci in padure sa culegi flori de primavara, topesti zapada proaspata, „neaua zanelor” pentru descanteze de dragoste. Ei bine, toate aceste obiceiuri au legatura cu lumea satului, noi cei de la oras suntem alienati, adica instrainati de semnificatia lor. In acelasi mod suntem straini si fata de sarbatorile americane. Cum sa mai sarbatorim noi dragostea in aceste conditii? Si-apoi nu avem nevoie de modele comportamentele ca sa exprimam un sentiment pe care il simtim doar noi intr-un mod specific, puternic individualizat. Dincolo de toate campaniile si de tehnicile de marketing care invadeaza canalele media si inclusiv internetul, raman perechile de indragostiti si preferintele lor pentru o sarbatoare sau alta sau poate pentru nici una dintre ele.
Consumerismul scoate economia pe plus, restaurantele si cafenelele sunt pline, supermarketurile vand tone de cutii de ciocolata si toata lumea este fericita la final. Se termina cu happy end ca intr-un film minunat de la Hollywood.
Bineinteles ca exista si romani care nu ar dori sa dea o groaza de telefoane doar ca sa rezerve o masa la restaurant, caci toata lumea sarbatoreste dragostea in aceeasi zi, si chiar romani care nu s-ar agita deloc, dar deloc de Valentine’s Day. In plus, ar mai fi si categoria celor care isi zic „ok, este sarbatoare, trebuie sa facem si noi ceva, dar putem petrece o seara romantica doar in doi, putem gati sau face orice altceva care ne place amandurora”, ara rezervari peste rezervari si o suta de prieteni care vin cu partenerii lor cu noi ca doar este „fiesta”!!!
Sa revenim putin la Dragobete.
Cum se sarbatoresc ele: te duci intr-un sat vecin sa vorbesti cu un barbat strain ca sa-ti mearga bine in dragoste tot anul, de duci in padure sa culegi flori de primavara, topesti zapada proaspata, „neaua zanelor” pentru descanteze de dragoste. Ei bine, toate aceste obiceiuri au legatura cu lumea satului, noi cei de la oras suntem alienati, adica instrainati de semnificatia lor. In acelasi mod suntem straini si fata de sarbatorile americane. Cum sa mai sarbatorim noi dragostea in aceste conditii? Si-apoi nu avem nevoie de modele comportamentele ca sa exprimam un sentiment pe care il simtim doar noi intr-un mod specific, puternic individualizat. Dincolo de toate campaniile si de tehnicile de marketing care invadeaza canalele media si inclusiv internetul, raman perechile de indragostiti si preferintele lor pentru o sarbatoare sau alta sau poate pentru nici una dintre ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu