Bucataria romana surprinde prin bogatia si diversitatea ingredientelor, plantelor utilizate, precum si fructelor de mare si pestilor care se regaseau din abundenta, dar si prin combinatiile culinare mai putin obisnuite. Astfel de exemple sunt maslinele indulcite cu miere si servite ca desert, carnea de porumbel preparata cu miere, curmale, piper, ulei si mustar, pestele consumat cu marmelada de caise sau cu pireu de gutui, etc. Romanii iubeau ciupercile si le savurau cu miere de albine. Combinatia picant-dulce era omniprezenta si le placea extrem de mult, fiind o caracteristica importanta a bucatariei lor.
Sosurile de peste erau nelipsite de pe mese si erau facute din maruntaie si bucati de peste gras la care se adaugau plante si condimente. Ulterior, sosul era lasat sa fermenteze si sa se descompuna ingredientele din el si, pe urma, putea fi folosit pana si in retetele de dulciuri. Gustul ar fi cam neobisnuit pentru papilele noastre gustative, insa vechii locuitori ai peninsulei italice il adorau.
Dulciurile aveau in compozitie miere, branza, grasime de porc sau de peste, anason, chimion si condimente picante. Aproape ca nu exista reteta care sa nu combine grasime de porc sau peste cu miere, vin si piper. In timp ce piperul se adauga la desert, mierea se punea si in mancaruri pe baza de carne, care ulterior erau servite cu fructe uscate sau facute marmelada.
Pepenii verzi si cei galbeni erau preparati cu piper, busuioc, miere, vin, sos de peste si otet, iar ca bauturi romanii preferau vinul si licorile din fructe fermentate. In compozitia vinului, adaugau diverse condimente care ii schimbau destul de mult gustul. Romanilor nu le placea berea si aveau un sentiment profund de desconsiderare fata de aceasta bautura.