O istorie dulce - partea 1 -

Se crede că trestia-de-zahăr a fost folosită de om pentru întâia oară în Polinezia, de unde s-a răspândit în India. Acolo, primele urme de zahăr cristalizat s-au întâlnit în timpul dinastiei Gupta (între anii 320 – 550 d.H). În acea epocă, oamenii mestecau trestie-de-zahăr în forma sa crudă, pentru a-i extrage dulceaţa, căci conceptul cristalizării zahărului nu era incă important.
El a fost descoperit tot de indieni, care au realizat că zahărul devenea astfel nu doar mai uşor de depozitat, dar şi mai uşor de transportat. Această descoperire a fost începutul producerii zahărului.
Călugării budişti au dus în China procesul de cristalizare a zahărului, ca şi secretele cultivării trestiei-de-zahăr.
Metoda primitivă de cristalizare a zahărului implica zdrobirea trestiei, pentru a i se extrage sucul. Acesta era apoi fiert, sau uscat la soare, pentru a obţine cristalele de zahăr, asemănătoase pietrişului. .
În anul 510 î.H. împăratul persan Darius a invadat India, unde a găsit „trestia care dă miere fără albine”.
Macedonenii au fost cei care au răspândit cultivarea ei în Persia şi au introdus zahărul în zona mediteraneană. Secretul trestiei-de-zahăr, ca şi multe altele, a fost păstrat cu stricteţe, iar produsul a fost exportat cu profituri imense.
Expansiunea majoră a popoarelor arabe, din secolul VII d.H., a fost evenimentul care a dus la spargerea secretului. Când aceştia au invadat Persia în 642, au găsit culturile de trestie-de-zahăr şi au învăţat cum să prepare produsul. Pe măsură ce expansiunea lor a continuat, arabii au aclimatizat culturile şi au răspândit fabricarea zahărului, inclusiv în Africa de Nord, Sicilia şi Spania.
În 827 musulmanii au debarcat prima oară în Sicilia.
Practic, toate produsele pentru care astăzi Sicilia este renumită au fost introduse de arabi: lămâi, portocale amare, roşcove, bumbac, duzi, trestie-de-zahăr, cânepă, curmale, oţetari, papirus, fistic, pepeni etc. Datorită arabilor Sicilia a început să producă rahăr alb, rafinat, încă din anii 800. . Occidentalii au descoperit zahărul cu ocazia cruciadelor în secolul XI. Au revenit acasă aducând cu ei „noua mirodenie”. Prima înregistrare scrisă a zahărului s-a petrecut în Anglia, în 1099.

-va urma-