Sfecla de zahăr a fost identificată ca sursă de zahăr abia în 1747. Investiţiile deja făcute în fabricarea acestuia din trestie au făcut ca sfecla să fie doar o curiozitate, situaţie care a durat până în epoca războaielor napoleoniene, când s-a instituit blocada britanică, ce nu permitea colonialelor să pătrundă în Europa.
Pe la 1880, în Europa continentală sfecla înlocuise deja trestia ca sursă principală de zahăr. În Anglia obţinerea zahărului din trestie a început să se extindă abia în timpul primului război mondial, când importurile britanice erau ameninţate de marina germană.
Consumul anual în acei ani ajunsese la 120 de milioane de tone şi a crescut cu o rată de 2 milioane de tone anual.
Uniunea Europeană, Brazilia şi India sunt astăzi principalii producători şi acoperă împreună peste 40% din producţia mondială. Cea mai mare parte a producţiei lor este consumată intern, exportându-se doar circa 25% din ea. Brazilia are producţia cea mai mare de zahăr, în timp de India este ţara cu cel mai mare consum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu